Am fost candva o floare...un trandafir frumos...am iubit sincer si curat...traiam pt un singur lucru...era asa frumos...dar intr-o zi lumea s-a naruit in jurul meu...am fost ca o floare cumparata...tinuta sa infloreasca...iar apoi aruncata la gunoi...mi-au crescut spini atunci...si am jurat sa nu mai iubesc vreodata...m-am inchis intr-o lume numai a mea...mereu intuneric,fara zambet,fara voce...Azi te-am intalnit pe tine...vedeam in ochii tai cerul,erai soarele meu.M-ai convins sa ma lepad de spini si sa simt din nou...erai totul pt mine...simteam ca renasc zi de zi...dar intr-o zi ai plecat departe si m-ai uitat si tu...am ramas doar eu si sentimentele ruginite,patate de amintiri ce dor...ai fost ultima rasuflare,ultimul suspin...ultima lacrima.Acum sunt iarasi o floare plina de spini...mi-am pierdut sufletul alb si senin...sunt doar un trandafir patat de sange precum chipul lui Christos...nu mai rad,nu mai plang,stiu ca nimeni nu-mi va mai face rau vreodata...nimeni nu ma va mai distruge...pt ca tot ce a fost de distrus...ai distrus TU...